Imi pare rau ca nu am apucat sa facem cunostinta. Eu sunt eu si-ti doresc o viata cat mai buna.
Sa facem dragoste pana ce i-am starni gelozia lui Dumnezeu...
Sa ne certam si apoi sa radem ca nebunii.
Sa facem nopti albe, discutand de una, de alta, sa te incolacesc cu bratele si picioarele mele, sa te inhalez si sa te mangai.
Sa te trezesc cu un sarut si sa te adorm cu un altul.
Nu mai am suflet. E la tine. In toate relatiile in care ma bag, mint. Nu am cum sa fiu eu. Eu sunt doar cu tine.
Nu ti-am reintalnit gustul niciunde. L-am cautat tot timpul asta in speranta ca macar o picatura din cineva imi va aduce aminte de tine.
Nu cred in tampeniile pe care ti le-am spus in ultimul timp. Am vrut sa-ti fac rau, am vrut sa te fac sa suferi, am vrut sa ma razbun. Adevarul e ca m-ai lovit in moalele capului. Adevarul e ca nu inteleg cum de-ai devenit dintr-odata un sloi de gheata. Stiu foarte bine ca nu ti-ai batut joc. Adevarul e ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea. Adevarul e ca am fost cel mai fericit. Adevarul e ca ai fost femeia vietii mele. Adevarul e ca as fi omorat pentru tine. Adevarul e ca mi-as fi dat viata pentru tine. Adevarul e ca m-ai ingenuncheat. Adevarul e ca nu mai stiu incotro merg acum. Adevarul e ca nu am sa pot sa-ti spun niciodata ca nu te mai iubesc. Adevarul e simplu, urat si de nerostit. E respiratie. Imi pare rau pentru imbecilitatile pe care ti le-am spus. Mi-as fi dorit sa ma lasi sa-ti spun povestea mai departe. Era singurul lucru ramas frumos in mine si-mi doream sa ti-l dau tie. Poate ca am nevoie de timp sa-mi revin. Acum, liniste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu