"Caci oamenii nu au curajul sa se arate goi. De aceea mint. Isi ascund cicatricile, ranile, slabiciunile, defectele, partile vulnerabile care dor la o adiere de vant.
Oamenilor le este la indemana sa minta, sa-si puna masti, sa se prefaca, sa fie duplicitari, ipocriti, pe scurt, altfel decat sunt. Ai putea oricand sa fii asa. Dar ce rost are? Cu mine esti ca si cum ai fi cu tine. Stii ca nu te judec, nici macar atunci cand nu te inteleg. Stii ca iti dau sfaturi, fara sa te constrang.
Increderea ca celalalt nu te va ucide nu are cum sa fie cu jumatate de masura. Ori il lasi sa traiasca in tine cu totul, ori il opresti la usa sufletului si te dezminti. Iubirea nu inseamna sa ceri unui om sa se schimbe, ci sa il determini sa se schimbe singur, sa aiba nevoie sa se schimbe, sa simta necesara schimbarea.
Vreau sa traiesc cu tine tot. Sa ma satur de tine, sa te vars si apoi sa o luam de la capat.
Sunt cu tine... Te astept si te traiesc!"
"Ma simt ca un fier care scartaie. Si face un zgomot atat de indepartat de armonie. Tu poti sa il asculti. Nu-mi este nici rusine, nici frica. Poti sa ma imbratisezi sau sa fugi.
Zmeul Albastru avea niste brate mari, de urias, in care o ascundea ori de cate ori se anunta furtuna si in care nu se mai simtea o simpla planta, ci o fetita protejata."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu